Oare de ce îmi plac poveștile și acum?! Poate de aceea că îmi place să mi le trăiesc… Anul trei de facultate a început fără mine, eu sunt spiritual alături de colegii și profesorii mei, că fizic, rătăcesc pe la poalele munților. Mă bucur de prima zăpadă, urmăresc ultimul drum al fruzelor moarte, sorb aerul viu și rece, savurez merele din copoacii semi-adormiți, zâmbesc cu fiecare bunicuță care îmi împărtășește povestea ei, mai senină, sau mai plumburie… Zilele acestea de ocombrie nici că se putea să le am mai nuanțate, mai vii…
sesiune, gânduri, tristeți prăfuite, grimase, zâmbete jupite și o mică moarte – m-au alungat spre Sud… spre Sud-ul meu…
iulie, august și septembrie – lunile verii mele care se aștepta a fi una oarecare/obișnuită, cu liniște, cu mama, cu lumină și muncă. Munca fiind elementul esențial întru înnobilare
uite că am subestimat eu posibilitățile destinului că altcineva nu știu cine mi-ar fi proiectat o vară, una care să fie a mea… în care să nu fiu eu elementul de decor.
totul începuse foarte spontan. messenger, sms un telefon și eu plecat-am la Orhei și ce mai săptămână am avut , mmm nu am să spun decât că am făcut multe chestii pe care nu le-aș fi făcut în orice altă ambianță, de aceea ar fi cazul să îi spun orheiencei mele – un GRAND MERCI :*
după superba săptămână cu adieri de veșnicie a trebuit să mă pregătesc pentru Tabăra de vară de la Sulina…
știam că vom fi vreo 200 tineri, studenți, voluntari și persoane care au tangență cu mass-media din Basarabia, știam că tema care va trebui dezbătută era „România 2020”, dar nu știam că aceste zile îmi vor aduce atâtea :)
o mână zdravănă de prieteni noi (Ionuț, Viorica, Rodica, Mariana, Ulia, Andrei, Ion), un brand – #cam25 , mare, plajă, zile, nopți albe, faleză, Tip-Top, All-chip, zâmbete, fluturași, nisip firbinte, conferințe (la care eu am dat prea rar) … și acel „99 de cumătri”… cântec… în fiecare seară fredonam sub cerul acela fierbinte încă de la amiezi…
algoritm.
dimineață. dejun. plajă – oficial conferință … prânz, pe la băieți, iarăși plajă. cina sau somn … duș, ora de frumusețe și fuguța la Țip-Țopăăă … după care, dimineața pe răcoare ne prindea pe faleză, aceeși masă, aceleași aripioare și cartofi – băieții dejunează de două ori somn – 1-2 ore și așa 7 zile! ehhh ce le-aș mai vrea înapoi!
cea mai frumoasă vară! formula e simplă – să am oameni fain alături, și eu îi am!
P.S a mai fost ceva deosebit în vara mea… ceva ce pășește cu mine în toamnă!
Piesa care îmi face gândul treaz să hoinărească prin amintirile acelui miez de gustar…
că altcineva nu știu cine mi-ar fi proiectat o vară, una care să fie a mea… în care să nu fiu eu elementul de decor.
nu am să spun decât că am făcut multe chestii pe care nu le-aș fi făcut în orice altă ambianță, de aceea ar fi cazul să îi spun orheiencei mele – un GRAND MERCI :*
