Arhivele lunare: Iulie 2010

Programul festivalului Folk You 2010 – Vama Veche

Standard

Preluat de la Ovidiu Scridon, păcat că nu avem cum ajunge :(…

● Joi -15 iulie: Paul Arva; Lucian Darie; Mihai Buică; Cantos; Fox Studis; Ovidiu Scridon; Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein; Adi Beznă; Focul Viu; Maya; Ioan Onişor; Alexandru Andrieş; Ada Milea; Mircea Rusu însoţit de Alexandra Ungureanu, Raul Kusak şi Ştefan Orfescu; Pasărea Colibri; Iris.
● Vineri – 16 iulie: Evandro Rossetti; Magda Puşkaş; Adrian Sărmăşan şi Laci Kovacs; Tudor Gheorghe; Ştefan Hruşcă; Nicu Alifantis; Alina Manole; Compact.
● Sâmbătă – 17 iulie: Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă; Zoia Alecu; Ilie Stepan; Maria Ghe orghiu; Emeric Set; Gheorghe Zamfir; Celelalte Cuvinte.
● Duminică – 18 iulie: Raul Cârstea & Constantin Neculae; Ţapinarii; Vasile Şeicaru; Doru Stănculescu & Sorin Minghiat; Dinu Olăraşu; Florin Chilian; Vama.

Ştiu că va fi extraordinar, ştiu că vor fi cei muzica cărăra le-o sorb zi cu zi, dar asta e…eu merg la Cernăuţi…uneori trebuie să facem alegeri de genu…Odihnă plăcută celor ce trăiesc în ritmul folk-ului!

Anunțuri

Daniel Iancu- ” Ofiţerul Radu”…

Standard

E un lucrător destoinic.
Îşi cunoaşte meseria
Ca mai toţi românii care
Încă sunt p-aici.

Când îl văd cu şapca aia,
(Ce i-a dat-o Primăria)
Cum munceşte cu ardoare,
Parcă simt furnici!

Este ofiţerul Radu.
Un chitanţier el are.
El de urbe are grijă…
Nimeni nu-i ca el.

Are un papuc cu cadru
Care-n spate-i plin de fiare.
Cum parchez maşina-n curbă,
A apărut el!

R.
Radu m-a ză…
Radu m-a ză…
Radu m-a zărit,
Şi-mi blochează,
Şi-mi blochează,
Roata la Oltcit!

Urbea mea e cea mai tare,
Cu strazi noi şi luminate
Şi noi toţi ca şi Răducu,
Este evident,

C-avem grijă de parcare,
Fiindcă altfel nu se poate.
Altfel apare papucu’…
Radu e prezent.

Ieri mergeam către faleză,
Am trecut de barieră.
(Taxă nu plătesc, sunt tare,
Nu vrea muşchii mei!)

Scot Oltcitu’ din viteză
Să-mi agaţ o parteneră,
Când aud zgomot de fiare,
Şi se-aude…: -“Beeeei, ce faci beei!”

R.
Radu m-a ză…
Radu m-a ză…
Radu m-a zărit,
Şi-mi blochează,
Şi-mi blochează,
Roata la Oltcit!

Se zvoneşte de o vreme
Că Răducu are-o boală,
O boală de nu se poate
Pe maşini cu “B”.

Unu’ d-ăsta-mi face semne
C-o problemă mai nasoală,
Opresc Oltcitu’ în spate
Să-l întreb ce e.

Am avaria pornită,
Însă asta nu contează.
Ordinea şi disciplina,
Iar am încălcat.

Cine credeţi că se-agită,
Şi chitanţă-mi completează,
Şi-mi blochează iar maşina?
Cine m-a blocat?

R.
Radu m-a ză…
Radu m-a ză…
Radu m-a zărit,
Şi-mi blochează,
Şi-mi blochează,
Roata la Oltcit!

Dacă mă mai prinde-o dată,
N-are rost s-o mai descuie.
Cred c-am dat pană acuma,
Suta de parai.

Cu aşa căruţă, tată,
Cum mai intru eu în UE?
Acolo e numai spuma.
Mai bine mi-o tai!

La cât e de rablagită,
Nici nu iau pe ea o sută.
Poate sa şi-o ia acasă,
S-o conducă ei,

Sau daca-i puţin vopsită,
Cred că nici nu o mai mută.
Face Oltcit-loc de joacă,
Pentru puradei.

R.
Bicicletă,
Bicicletă,
Cred că îmi voi lua,
Că’ caii de la bicicletă,
Nu-i poate bloca!

Daniel Iancu- „Pică MIG-u’-n bătătură”…

Standard

-“Măi soldatule, ascultă comanda la mine mă!

Tonu’ la cântec!”

-“Tata-l meu în fundu’ curţii mulge oaia…”

-“Pluton, repe-tă!”

-“Tata-l meu în fundu’ curţii mulge oaia…”

-“Pluton, cu cântec înainte, ‘arş!”

Tata-l meu în fundu’ curţii mulge oaia,
Laptele se-adună şi umple tigaia,
Tata stă şi meditează,
Oaia stă şi debitează.

-“Cântă mă soldat că te ia mama naibii!”

Nori se-adună peste-ogradă, tata cântă,
Vrea sa vândă laptele să-mi facă nuntă.
Curge laptele şiroaie,
Din cea mai aleasă oaie.

-“Leagă mă porcu’ ăla!”

Oaia-i bucuroasă că e dată gata,
Ceru’ vâjâie, da’ mândru este tata,
Laptele pe prispă-l pune,
Şi-apoi zice-o rugăciune.

-“Ţine cadenţa soldat!”

-“Doamne-opreşte vâjâitu’!”, tata zice,
-“Dă Doamne noroc pe casa mea să pice!”
Uite MIG-u’ cum virează,
Tata stă şi se holbează.

Tata-l meu se uita-n cer, mare-i mirarea:
A luat foc MIG-u’ LANCER ca lumânarea.
Tata-şi cheamă la el oaia,
Şi ia în braţe tigaia.
-“Stâng-drept-stâng-drept, ţine cadenţa!”

Pân’ să creadă el ca oaia o salvează,
Ionel pilotu’ se catapultează.
MIG-u’ pică-n bătătură,
Face oaia tochitură.

-“Hai Liberare!”

-“Vezi tu bulău!”

Oaia tati-mprăştiată-n sat se stinge,
Uf, arde casa,
Laptele-n tigaie se încinge,
Uf, uf, uf, Lino Leano,
Strânge masa!
De ce Doamne te apucă toane?
De ce dai în noi cu avioane?

-“Cântă mă, ‘ţi-adineaurea…!”

Tata si Ionel pe prispă se-ospătează,
Nici ei si nici oaia nu mai meditează.
Se-odihnesc, vorbesc în şoapte,
Şi beau un pahar cu lapte.

-“Băltoaca mă-ti!

Fluieră mă tare, mă!

Ţine cadenţa măi soldat!

Ţine-aproape măi prăpăditule, un’ te crezi mă-n America?”

-“Du-te mă-n…!”

-“Lasă mă gălăgia-n front!

Stâng-drept-stâng-drept, ţine-aproape!

N-auzi mă sa ţi aproape mă bolovane…!”

Daniel Iancu-„Vine valu’- îmi ia calu`”:D

Standard

Toată viaţa avere-am vrut să fac.
Am pornit de la un biet căluţ,
Mi-am legat caluţu’ d-un copac,
Pentru apă, am săpat un puţ.

Pârâul din sat curgea spre mat,
Unde muzică-mi plăcea s-ascult.
Într-o zi, pârâul s-a umflat,
Eu ascultam refrene de demult.

R.
Vine valu` îmi ia calu`,
Îmi ia scroafa din coteţ.
Mi s-a dus averea toată,
Numai soacra-n curte-noată,
S-a dus casa şi fărâma de nutreţ.Vine valu` imi ia calu`,
Murgu-noată în aval,
Soacra-i bine ancorată…
Doamne, cât de bine-noată!
De ce, Doamne, nu ai pus-o tu pe cal?

Am luat un împrumut de la Bank Coop,
Mă intorc în sat să torn ciment,
Să-mi refac căsuţa am ca scop,
Dar fucking Bank Coop dă faliment.

Mi-am luat alt caluţ de la obor.
Am plătit pe el extrem de mult,
Dar mi-l ia pârâul binişor…
Eu stau şi-ascult refrene de demult.

R.
Vine valu` îmi ia calu`,
Îmi ia scroafa din coteţ.
Mi s-a dus averea toată,
Numai soacra-n curte-noată,
S-a dus casa şi fărâma de nutreţ.

Vine valu` imi ia calu`,
Murgu-noată în aval,
Soacra-i bine ancorată…
Doamne, cât de bine-noată!
De ce, Doamne, nu ai pus-o tu pe cal?

Iubesc ţara-n care m-am născut.
Pot să fac în ţara mea ce vreau:
Pot să rabd, s-o iau de la-nceput,
Muzică s-ascult la MAT în timp ce beau.

Legea îmi dă dreptu’ colosal,
Să plec încă-o data la obor,
Spending money pe al treilea cal,
Putting bălegar pe legea lor.

R.
Vine valu` îmi ia calu`,
Îmi ia scroafa din coteţ.
Mi s-a dus averea toată,
Numai soacra-n curte-noată,
S-a dus casa şi fărâma de nutreţ.

Vine valu` imi ia calu`,
Murgu-noată în aval,
Soacra-i bine ancorată…
Doamne, cât de bine-noată!
De ce, Doamne, nu ai pus-o tu pe cal?

Ieri am împlinit cincizeci de ani.
Viaţa încă nu mi-a pus capac.
Chiar dacă n-am casă şi nici bani,
Este dreptul meu să spun ce….fuck

Am pierdut în viaţa mea trei cai.
N-am ştiut ca să mi-i ţin în frâu.
Toţi îmi spun:- “O gloabă tot mai ai…”
Pe soacră-mea…privind către pârâu.

R.
S-au dus caii mei cu valu`,
S-a dus scroafa din coteţ,
Soacră-mea filozofează,
Stă la MAT, bea şi fumează,
S-a dus casa şi fărâma de nutreţ.

S-au dus caii mei cu valu`,
Curtea-i goală fără cal.
Din tot ce-am avut odată
Doar mândria-i neschimbată,
Fiindca toti căluţii mei-s acu` pe val.

Un happy end…

Standard

Cât poate suferi un boţ de humă? Se pare cumplit ceea ce trăiesc ultima vreme. Ce se întâmplă? De ce energia negativă se concentrează asupra mea, de ce îi sunt aleasa? Doar sunt un corp omenesc în care bate un nerv, se reflectă o rază a soarelui. Dar care nu mă mai alintă, ci îmi conturează mai dur lapsusurile ce îmi răpesc splendoarea clipei. Doar sunt o floare, un boboc şi nu merită să fie ciupită de toată stârpitura…şi totuşi nu fac nimic să scap de cealaltă parte a eului care mă ruinează, mă surpă pe zi ce trece. Încă  mai pot alege cărarea dreapta, dar se termină, căci  şansele sunt limitate şi orice ratare e un eşec. Şi lumina sumbră are toata libertatea sa se schimbe în întuneric.

Nu îmi aparţin. De ce oare? …Adineauri eram o puştoaica cu ochi albaştri ca zarea, acum albastrul e şters, pal, aproape neobservat. În schimbul luminii ce se revărsa au ajuns să domine ploile…ba cele ciobăneşti, ba torenţiale, ba însoţite de furtună şi tot mai rar de soare.

Încerc să-mi creez un Univers cu soarele meu, dar nu are rost, minciuna nu are viaţă. Încerc din răsputeri să strig, să mă audă partea paralizată, dar în van.

Aşi vrea să le spun tuturor celor care sunt la început de drum…celor ce au tendinţa perfecţiunii fizice, nu o luaţi razna, NU MERITĂ! De ce o spun? Nici eu nu ştiu, dar aşi fi ferice

pentru cei ce nu se lasă momeală conduşi de manipulări şi parametrii ”90-60-90”. Oare acesta să fie formula beatitudinii? Absurditate. Dar cel mai grav este că sunt conştientă de orice aşi face, chiar si de urmări, însă apare acel „DAR” ce îmi justifică putreziciunea. Nu am forţe…plâng.

E primăvara pe care o aşteptam cu toţii. Învie spiritele fiinţelor pustiite de-atâta ger şi ninsoare. De ieri culoarea zilei e mai densă. Dar când va veni şi primăvara mea? Vreau să învăţ sa râd, să trăiesc nu doar să exist, să zburd ca în amurgurile copilăriei, să spun cu fermitate ca printre surul realităţii pot vedea si verdele , galbenul şi roşul nu lipseşte. Fericirea e aşa cum ne-o facem sau cum o merităm, nici nu mai ştiu…

………………………………………………………………………………………………………………………………..

Răbdarea, dragostea faţă de tot ceea ce am sau voi avea mi-au dat putere să trec peste tot ceea ce îmi părea la un moment dat imposibil…Am avut de învăţat din trăiri mult prea multe, ca să nu mai repet calea spre „infern”…am înţeles cred că lucrul cel mai important- SĂ CRED FOARTE MULT ÎN CEEA CE ÎMI DORESC…

Acum mă bucur din nou de fiecare clipă alături de fetiţele mele (ţâşi :D) – Dinuţa, Liudica, Oxi-paradoxi…şi cu gândul acasă la mama!

Ţapinarii – „Doi bani”

Standard

Refren:
Nu dau doi bani,
Pe două tâte bronzate,
Două puncte de sudură,
Ce corectează,
Mama natură.

Ai fost un mit,
S-a spulberat,
Te-aş plăti pentru tot,
Ce-ai facut,
Pentru mine,
Dar nu am schimbat.

Refren:

Şi într-o zi,
Te vei căsători,
Soţul tău va lăsa,
Pe noptieră,
Două hârtii,
De două mii.

Să zici mersi,
Acum ai bani de pâine,
O să mi se facă milă de tine,
Dar azi nu pot,
E o curvă la mine,
Să treci mâine .

Nu dau doi bani
Pe doua tâte bronzate
Două puncte de sudură
Ce corectează
Mama natură.