Arhivele lunare: Februarie 2011

Auschwitz

Standard

Zile, luni, ani se scurg pe rând. Cu ei odată se spală tot. Se stinge durerea, se usucă lacrimile, se prind „rănile”, dar rămân cicatricile, rămâne ura sau tristețea acolo în subconștient sau pe filele îngălbenite scrise de istorici. Exact atât a rămas astăzi din marile catastrofe ale secolului răscrucii – XX. Zilele acestea mi-am propus să cercetez mai din aproape ceea ce a însemnat Auschwitz. Nu că nu știam nimic până acum de ceea ce a însemnat acest complex de lagăre de exterminare în masă a populației de origine evreiască și nu doar, dar chiar un nimic pe lângă aceea ce  au însemnat  de fapt „bunkerile” din sud-vestul Poloniei. Auzisem de un film documentar realizat de BBC. Țineam să îl văd, dar nu prea găseam timp. Acum e numai momentul. Pregăteam un proiect pentru un seminar și era musai. Deci așa, descărcat film, privit, pauză de meditație și iarăși privit. Să spun că am rămas profund marcată, că după mine e poate chiar cel mai puternic subiect tratat în cinematografie ar fi însemnat să nu spun nimic, de fapt…

Așa că postez ceva din ceea ce am văzut:

Citește restul acestei intrări

Anunțuri

Sony pictures prezintă :)

Standard

Să încep cu începutul:)

PALAMARJA V. OLESEA

Anul 1 Ev Cr Nota Credite Puncte
Informatică aplicat c 2 9 2 18
Limba străină II – francez c 2 10 2 20
Istoria artei c 3 10 3 30
Educaţie fizic c 2 10 2 20
Introducere în Relaţii internaţionale e 6 10 6 60
Începuturile civilizaţiei europene e 5 10 5 50
Introducere în Ştiinţe Politice e 5 10 5 50
Introducere în Studii europene e 5 10 5 50
Limba străină II – francez c 2 10 2 20
Educaţie fizic c 2 10 2 20
Sociologie politic e 3 8 3 24
Instituţiile europene e 5 10 5 50
Civilizaţia europeană medieval e 6 10 6 60
Istoria relaţiilor internaţionale (I) e 6 10 6 60
Teoria relaţiilor internaţionale e 6 10 6 60
Medie an 1: 9.86 ma: 9.8 60 592

 

Ca medie am fost a doua din torent, dar nu asta am vrut să evidențiez. Am vrut să mă „laud” că am primit diplomă și nu una oarecare, ci una trasă la xerox, alb-negru, că doar e prea costisitor pentru Facultatea de Istorie și Geografie să își permită așa lux, adică o simplă foaie A4, dar coloră… Da. Mă scuzați… Știu, e criză 🙂 Dar îmi spune mie des cineva- „la toți ne e greu”;)

 

„CAMPOT” de la operatorii call center (MoldCell)

Standard

Client – Alo, Buna ziua. Spuneti-mi, va rog, de ce daomna asheea de la “Fabrica de Staruri” (Andrea Raicu) spune la ce numar sa expediem mesajul, da nu spune ca pretul mesajului e 40 de lei?

Operator: – Tarifele pentru mesaje, expediate la numerele 4401 si 4410 sint indicate jos pe e ecran…

Client: – Dar daka eu vad rau? Ia dati sa ma lamuresc cu doamna asheea! 🙂


Client:  Da eu am trimis mesaj la 433 si ni-o vinit 3 mesaje de-un fel si 2 de-un fel si am stins televizorul…


Client:  Devushka perezaredite menea… mne nujno… 🙂


Operator: Moldcell Servicii Clientela- Buna ziua

Client: Buna ziua, da undi pot sa ma ‘popalnesk’ 🙂


Client:  Cit costa o cartela de o suta de lei?


Operator: ce telefon aveti?

Client: Ericsson…Client

Operator:  de care Ericsson?

Client:  Sony

Operator: De care Sony

Client:  Erecsson… 🙂


Operator: Moldcell, Servicii Clientela, ––– buna ziua!

Client: ”Alio devushka, kogda ya noberayu 444 u menea zaderjka.” 🙂

și tot așa 🙂



Povestea lor…

Standard


Povestea noastră nu se deosebeşte foarte mult de poveştile altor trupe. Faptul că existăm se datorează pasiunii pentru muzică şi credinţei că avem ceva de spus într-o lume în care e tot mai greu să găseşti un loc.
Asta suntem noi, nişte nebuni încăpăţânaţi, care cred că mai pot visa…
În altă ordine de idei, pentru cei care vor date concrete, grupul s-a format în 1996, la iniţiativa lui Cristian Rangu şi a lui Laurenţiu Paicu. Au urmat diverse festivaluri cu rezultate mai mult sau mai puţin importante, dar din care am învăţat cât s-a putut de mult.
Daca vă întrebaţi ce stil de muzică interpretăm, putem să vă spunem că oficial este folk-rock. Neoficial, este muzică din suflet. Ascultati şi daţi-vă cu părerea, şi dacă nu sunteţi de acord, încadraţi-ne unde doriţi.
Din 1999 funcţionăm în formula actuală, iar spunând asta mă refer la componenţa instrumentală, căci membrii s-au mai schimbat. Am “suferit” şi influenţe căci altfel nu se poate, având în vedere cât de diferiţi suntem ca personalitate.
De cântat am cântat peste tot unde s-a putut şi cam peste tot unde am fost invitaţi. Toate cântările au culminat cu cele din Germania şi Italia, în 2001 şi respectiv 2003, unde am fost primiţi foarte bine, chiar dacă publicul nu înţelegea o boabă româneşte.
Pe cei interesaţi strict de date “tehnice”, îi invităm să citească mai jos, un curriculum al trupei.
Formaţia Odyssey a luat fiinţă în 1996, la iniţiativa lui Cristian Rangu şi a lui Laurenţiu Paicu, cu ocazia participării la festivalul de muzică folk “Chitara de Argint” de la Reghin. De atunci, grupul a trecut prin schimbări de componenţă şi stil, ajungând ceea ce este astăzi.

Activitate
* membră a cenaclurilor “Juventus” şi “Sinteze”, concerte în cadrul acestora
* membră în cadrul Asociaţiei Studenţilor din Universitatea Suceava, concerte în cadrul acesteia
* concerte în cluburi din Germania în septembrie 2001
* participare la festivalul “Music@net” din Pesaro, Italia, în mai 2003
* participări la „Festivalul Castanilor”, Ploieşti, 2000, 2002
* concerte cu diverse ocazii în Suceava, Botoşani, Rădăuţi, Siret, Vatra Dornei, Sighetu Marmaţiei

Rezultate
* menţiune la festivalul “Chitara de Argint”, Reghin, mai 1996
* locul II la festivalul “Florile Independenţei”, Calafat, mai, 1997
* locul I la festivalul “Steaua de Cristal”, Botoşani, iulie, 1997
* locul II la festivalul “La Suceava în cetate”, mai, 2001

sursa – www.trupa-odyssey.ro

Categorii vs etichete…

Standard

Soacrele sunt scorpii scoase de la naftalină
Blondele sunt ușuratice
Slabă deci anorexică sau bulemică sau „nemâncată”
Poartă ochelari atunci e Eintein
Americanul= hamburger
Rusul=vodka – bețiv

Moldoveanul automat e rus, maldavan

Românul e țigan împuțit
Rockerul e nespălat, needucat , agresiv, bou beat
Nemțoaicele sunt urîte
Iatalienii cei mai macho, dar și ei un pic țigani
Scump deci bun
Patriot atunci e naționalist, extremist
Ăștia sunt buni
Ăilalți sunt răi
Fata are apucături băițești rezultă că e lesbi
Băiatul care e mai feminin deci este gay
Rrom – hoț, murdar, needucat…

Ăștea suntem noi oamenii, punem etichete, pentru că ne place, sau fie nu avem ce face. Ne place să ne dăm mari critici, corecți, obiectivi și tare bravi. Încă multă vreme trebuie să se mai scurgă pentru a avea și un moral, o rațiune specifică secolului XXI, deși la prostii suntem hăt înainte, undeva prin valurile veacului XXV

fericire pitică…

Standard

Când veneau peste mine buluc examenele visam la o dimineață cu somn. Mult somn. Nimic mai mult. Finita la comedia, a trecut sesiunea ca păsările călătoare, deocamdată griji nu am, dar nici somnul nu mă mai ia, stranie mai sunt 🙂

Zilele astea sunt liberă să îmi îndeplinesc „poftele”. Diminețile proiectate pe fundalul pieselor dragi sufletului- folk sau ceva de genu’. Astăzi  m-am delectat cu produsul celor de la Taxi – „Ai închis marea în ochi”, dar și cu o nouă descoperire „Procust” semnat Țapinarii, nu, nu are nimic cu „Doi bani” sau „ Du-te naibii de-aici” (Nu dau doi bani, pe două țâțe bronzate), deși și astea îmi sunt pe plac 🙂

Abia aștept seara de joi. Cred că știți de ce. De nu, vă spun. Merg la Fierărie. Unul din localurile care mă leagă de Suceava. Poate nu am dreptate, poate nu ar fi trebuit să fiu categorică, dar mi se pare că fără de trupa Odyssey, fără „Conversațiile acustice”, fără Cristi și Relu, Fierăria ar fi un pub boem în care se bea bere la km și se fumează la greu 😉

Piesele sus-menționate: