Arhivele lunare: Aprilie 2012

doar atât

Standard

vreau să plouă,

să toarne ciobănește vreo săptămână

și să ne putem strecura nevăzuți pe strada noastră cu scări,

acolo unde găseam lenevind apusul.

 

vreau să plouă

pe ritmul chitarei lui Alifantis,

tu poate ai vrea să ningă ca-n Esenin,

dar eu abia de mai aștept o ploaie „în luna lui marte”.

 

vreau să plouă,

să plouă lacom și să miroase aerul a frunze moarte,

cerul să țese băltoace prin oraș,

în care noi doi să trăim dansul oamenilor nebuni.

 

vreau să tot plouă,

să îți dansez întinsă pe podeaua mucegăită,

să miros a vanilie, a nou și a început,

înțelegi?

 

vreau să plouă,

să plouă turcoaz ca într-un film de luni,

iar ploaia să ne înghită casa de la marginea acestui oraș expirat,

noi să o urmărim de pe trupul salciei noastre văduve,

dar se pare că nici aceasta nu mai există decât în amintirea pupilelor mele dilatate…

 

vreau să plouă.

Descântec de ploaie

Standard

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,  
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

Ana Blandiana

tu

Standard

pe acest fundal de monotonie seacă apari tu –  

trist, îngândurat, distant și rece de secole,

nimic făcând le schimbi pe toate

pentru că tu îmi însămânțezi creierul cu lumină,

cu tine știu coordonatele liniștii mele

pentru că de obicei îmi plimb gândurile între neștire și haos.

 

fără tine sunt 1/2.

nu. nu ești jumătatea mea,

nu afirm asta.

ar însemna să te mint frumos dacă aș spune că te iubesc

și a spune cuiva „te iubesc” ar însemna o invitație către eternitate.

ești ce altcineva nu e,

ești fericirea pistruiatei cu cerul în ochi…