Atunci în 1989, la 2 decembrie eu nu eram, dar aveam să apar peste 20 de zile 😀 voi ați mers la biserică ca să vă uniți în fața Celui de Sus destinele …
Tineri, nebunatici, îndrăgostiți și în așteptarea unei minunății de copilaș (adică e vorba de mine :D) ați ales să fiți împreună la bine și greu, la bucurie și necaz, neajunsuri și îndestulare. Așa a fost să fie, deși din câte am reușit eu să mai cercetez nu toată lumea vă susținea alegerea 😉
Dar peste 21 de ani eu pot să spun convinsă absolut, să va felicit și să va mulțumesc că ați clădit o cetate puternică. Acolo am găsit sprijin și dragoste, căldură și înțelegere, lumină și o bună educație. Astăzi, mămica și tăticul meu eu vă mulțumesc că îmi sunteți alături chiar dacă acolo, departe, acasă, unde e mereu cald și bine, unde mă așteptați …
Îmi sunteți drept modelul unei familii sănătoase din toate punctele de vedere și de fiecare dată când stau și meditez asupra bunătății, dăruirii totale, afecțiunii ce mi-o oferiți … mă gândesc eu oare aș putea să fiu măcar un pic ca voi?
La Muți Ani scumpii mei încărunțiți!
Femeia fără coastă 